|
Bucătăria arabă
|
|
Mic dicționar al bucătăriei arabe
Falafel (felafel) - Se prepară din năut tocat .. »
Shawarma - Echivalentul arab al gyrosului grecesc sau al kebabului turcesc ..»
Ful - Piure consistent de fasole brună, pus cu polonicul ..»
Mezze, adică aperitive..»
Viața în schimbul furculiței ..»
Concentrație de ceai în sânge
Fiecare ocazie este bună din punctul de vedere al unui marocan pentru a bea un ceai – poate fi compania meselor, întâlnirilor între prieteni sau discuțiilor de afaceri. Ceaiul tradițional este preparat din frunze de ceai verde, mentă și o mare cantitate de zahăr. Fierberea și servirea se constituie într-un adevărat ritual. Gazda, un ceainic metalic, o tavă de cupru, ceșcuțe mici cu incrustații aurii. Îți face poftă să bei!
O chestiune bărbătească?
În gospodăriile marocane conform tradiției gătesc femeile. Bărbații se ocupă cu prepararea mâncărurilor ce sunt preparate la foc, cum sunt mielul fript sau frigăruile.  Unul din felurile de mâncare „bărbătești” este mâncarea tradițională preparată într-un vas în formă de ulcior. Se introduc în el bucăți de carne de miel, legume, condimente și se lasă cîteva ore pe jar încins. Mai demult acest fel de mâncare era pregătit de către participantul la o partidă de cărți.
Șaptele, cifră norocoasă
Cifra șapte este considerată ca fiind norocoasă, lucru ce poate fi observat și în bucătărie. Una din mâncărurile tradiționale este cuscus din șapte legume (de exemplu cukinia, cieciorka, ardei iute, morcov, roșii și dovleac).
Arak
Arakul este băutura alcoolică națională în Liban. Este o vodcă din struguri cu gust de anason. Cel mai des se bea arakul amestecat cu apă în proporție de 2:1, cu gheață. Se pretează la el mezze – mici aperitive colorate. Absolut necesară este de asemenea o companie plăcută.
| Savoir-vivre |
|
Pentru dreptaci? În bucătăriile islamice felul principal, așa cum sunt tajin sau cuscus, se află în mijlocul mesei. Cu ajutorul bucăților de pîine, fiecare îți ia cu mâna porții gustoase și cu ajutorul a trei degete modelează un fel de biluțe. Pentru această operație este nevoie de o îndemînare ieșită din comun. Pentru a mînca se folosește numai mâna dreaptă, deoarece în islam mâna stângă este considerată ca fiind necurată (este folosită la igiena intimă).
|
|
Bucătăria arabă cuprinde elemente ale bucătăriilor mediteraneene și africane. Termenele de referință ale acestei bucătării sunt cuscus, carnea de miel, năut, vinetele, măslinele, curmalele, apa parfumată (de portocale și de trandafir), cărbunele și ceaiul de mentă.
Mâncărurile bucătăriei arabe sunt înainte de toate o ocazie de întâlnire în mijlocul familiei și al prietenilor. Conform tradiției se stă pe perne sau pe bănci joase, împrejurul unei mese rotunde. Felurile de mâncare sunt consumate în tăcere, delectându-se cu fiecare îmbucătură. După masă este timp pentru ceai și discuții.
Cu conserva pe cămilă?
Bucătăria arabă era la început bucătăria nomazilor. Ingredientele necesare pregătirii felurilor de mâncare trebuiau să fie ușor de transportat, de exemplu orezul, curmalele. Caravana își diversifica meniul cu articole achiziționate pe drum, de exemplu legumele. Din păcate în acele vremuri nu era cunoscut miracolul conservei.
.
|
|
|
